HACCP (analiza riscurilor si a punctelor critice de control) poate fi greu de pronuntat, dar este esentiala pentru intreaga industrie

Primele doua saptamani din februarie 2011 au fost solicitante pentru comunitatea din Walvis Bay, un oras din Namibia. Cand un oras pierde aproximativ 70% din provizia regulata de apa, conditiile se transforma rapid din ingrozitoare in adevarate calamitati. Iar cand acel oras este gazda unei industrii cruciale care contribuie la obtinerea de circa 5% din produsul intern brut, semnificatia pierderii apei devine inca si mai pronuntata.

Municipalitatea Walvis Bay s-a ocupat de aceasta criza intr-un mod laudabil, pastrand publicul informat zilnic despre situatia apei. Ei au fost sprijiniti in efortul lor de Namwater, care a aratat actualizarile regulate ale reparatiilor la Rooibank si la nivelul rezervorului de la Mila 7.

Apoi o persoana rau-intentionata a pornit un zvon cum ca apa de urgenta este contaminata. In mintea acestei persoane, aceasta s-ar fi putut interpreta ca o gluma, dar in realitate a fost vorba mai degraba de un dezastru. Faptul ca o singura persoana poate da peste cap viitorul unei comunitati intregi ne face sa credem ca farsorul trebuie sa fi fost destul de tanar. Daca ar fi avut cativa ani in plus de experienta si ar fi fost mai bine informat despre dezvoltarea generala a afacerilor din Walvis Bay, probabil ca s-ar fi gandit de doua ori inainte de a-si abandona bunul simt.

In urma cu aproximativ cincisprezece ani, Walvis Bay era Mecca de nedisputat a industriei pescuitului. Dar acest sector opera mai mult pe mare, si exceptand sardinele care erau ambalate in conserve pe uscat, cea mai mare parte a capturilor valoroase sau nu este clar ca nu vedeau niciodata uscatul. Asta pana cand politicile guvernamentale au obligat la infiintarea si operarea unor procese extensive terestre. Pe timpul cand atat de multe fabrici au fost construite, nu era neobisnuit sa citesti la fiecare cateva luni despre investii de multe milioane in unitatile de procesare de pe uscat. Desigur, procesul nu a mers ca uns. S-au adus tot felul de obiectii si plangeri din cadrul industriei, dar, intr-un final, dupa o perioada cam de sapte ani, o industrie efectiva operand pe uscat a inceput sa infloreasca. A fost nevoie de investitii masurate in sute de milioane de dolari, dar s-au creat, de asemenea, si locuri de munca pentru mii de oameni.

Aceste investii au capatat inteles cand fie valoarea, fie volumul produselor au intors un profit satisfacator pentru actionari. Un element cheie in crearea si mentinerea valorii a fost accesul la piata europeana. Pentru a avea accesul garantat in Uniunea Europeana, industria pescuitului a trebuit sa se supuna la mii de regulamente si standarde ale sanatatii. Cunoastem acest set de reguli prin acronimele sale – HACCP.

Municipalitatea din Walvis Bay este un jucator cheie in aceste lanturi valorice, dat fiind faptul ca furnizeaza si vinde apa fabricilor de pescuit. Calitatea apei trebuie sa fie conforma cu standardele HACCP si trebuie sa fie garantata de catre municipalitate si de catre utilitatea respectiva. Multe fabrici isi extrag propria apa de mare pe care o folosesc in zone insensibile si necritice bine demarcate pentru activitati adiacente. Dar in fiecare punct in care apa vine in contact cu produsul in sine, testarea regulata a apei este o cerinta HACCP.

Aceaste proceduri au fost demarate initial de Biroul de Standardizare din Africa de Sud (SABS), scop pentru care ei si-au situat singurul birou namibian chiar in Walvis Bay. Aceasta functiune s-a mutat mai tarziu la Autoritatea Namibiana de Standardizare, care este practic doar o extensie a SABS.

Un alt element cheie in aplicarea standardelor HACCP este ca priveste industria ca pe un grup. Deci in momentul in care orice forma de contaminare este detectata la o anumita fabrica, nu numai facilitatea respectiva este plasata imediat sub carantina, ci intreaga comunitate de fabrici aflate intr-o anume proximitate sunt puse sub carantina. Cateva intalniri explozive au avut loc cu ocazia introducerii HACCP, directorii acuzandu-se unul pe altul ca nu se supun standardelor HACCP si ca ameninta prin urmare intreaga industrie. In cele din urma, lucrurile s-au rezolvat, iar divizia de uscat a industriei pescuitului s-a mutat oarecum pe o platforma uniforma in privinta calitatii si a standardelor. Niciun incident individual sau colectiv referitor la fabrici nu a avut loc, deci nimic nu a subminat statusul produselor piscicole din Namibia fata de Uniunea europeana.

Iar acum acest zvon cum ca apa ar fi contaminata de un virus. Aceeasi apa trebuie sa mearga si la fabricile de pescuit. Si mai mult decat atat, exista sute de oficiali UE stationati in Namibia, avand diverse functii. De buna seama ca au auzit zvonul despre apa contaminata din Walvis. Va puteti imagina marimea pierderilor daca o industrie de 5 miliarde de dolari namibieni este fortata sa stagneze pentru ca Uniunea Europeana ii blocheaza toate exporturile pana cand apa este decontaminata. (sursa : www.economist.com.na)